Reziliența prin cultură. Părintele Episcop Ignatie al Hușilor | Crăciunul - Partea a doua
MP3•Episod hem
Manage episode 350683182 series 2893259
Innehåll tillhandahållet av Editura Spandugino. Allt poddinnehåll inklusive avsnitt, grafik och podcastbeskrivningar laddas upp och tillhandahålls direkt av Editura Spandugino eller deras podcastplattformspartner. Om du tror att någon använder ditt upphovsrättsskyddade verk utan din tillåtelse kan du följa processen som beskrivs här https://sv.player.fm/legal.
Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Care dintre cele două mari sărbători ale creștinătății reprezintă darul desăvârșit pe care Dumnezeu îl oferă omenirii: Nașterea Domnului Iisus Hristos sau Învierea Sa? Peștera în care S-a născut Iisus semnifică altceva decât peștera lui Platon? Ce înseamnă a colinda, dincolo de ceea ce se vede și de muzica specifică acestui ritual? Cum era, oare, pruncul Iisus? De unde vin cei trei magi evocați într-unul dintre cele mai misterioase pasaje din Noul Testament, aparținând Evangheliei lui Matei? De ce aduc ei aur, smirnă și tămâie? Care este diferența dintre smirnă și tămâie? Ce se întâmplă în Biserică, din punct de vedere instituțional, cu câteva zile înaintea Nașterii Mântuitorului? Dar în ziua de Crăciun și în perioada imediat următoare? De ce această sărbătoare creștină continuă să-i tulbure pe unii care ar dori s-o înlăture din viața spirituală a omului contemporan? Pe firul temelor deschise în precedentul episod al ediției prilejuite de sărbătoarea Nașterii Domnului, cea de-a doua parte a dialogului dintre Părintele Episcop Ignatie al Hușilor și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu aprofundează semnificațiile iconografice, ritualice și liturgice ale marelui eveniment cu adânci reverberații pentru lumea creștină, din care izvorăsc, sub semnul luminii dumnezeiești, bucuria curată și dragostea nesfârșită față de oameni.
0:00 Părintele Episcop Ignatie al Hușilor | Crăciunul - Partea a doua
9:29 „Însă legat de peștera Mântuitorului, nu numai că este simbolul, ci a devenit un fel de «axis mundi», un centru al Universului, locul în care s-a zămislit tot ceea ce ține de esența, de profunzimea vieții creștine. Sunt foarte mulți Părinți ai Bisericii noastre care recurg și fac referință la faptul că Iisus s-a născut într-o peșteră, smerit...”
22:39 „Pentru cei de dinaintea noastră, pentru înaintașii noștri, a colinda era ceva sacru, nu un motiv de benchetuială, axat pe partea gastronomică. Colindatul avea drept finalitate participarea la Sfânta Liturghie. De fapt, a colinda, nu însemna altceva decât – nu știu dacă cei de dinaintea noastră s-au gândit la aceasta, dar mi-aș permite să fac această corelație – o repetare a procesiunii pe care o făceau creștinii primelor veacuri...”
30:30 „Este foarte interesant acest text al Sfântului Ambrozie, care, de fapt, e un pasaj din comentariul pe care îl face pe marginea Nașterii Mântuitorului în Evanghelia de la Luca. Adică minunăția acestui eveniment – sau profunzimile, sau adâncimea sa – este faptul că Dumnezeu le alege pe cele mai smerite, mai neînsemnate și cărora le dă o valoare extraordinară prin prezența Sa.
39:39 „De ce Dumnezeu consideră că această veste a Nașterii lui Iisus trebuie să fie împărtășită prima dată păstorilor, și nu altor categorii sociale? Sunt două explicații. Una dintre ele este că în literatura de specialitate, în literatura rabinică, păstorii nu se bucurau de un anumit prestigiu, de un anumit respect. Erau neînsemnați, nesemnificațivi și Dumnezeu, așa cum am spus, le alege pe cele care sunt nesemnificative, pentru a le da o valoare extraordinară.”
50:22 „Sărbătoarea Crăciunului presupune, implică un anumit număr de zile de post. Este precedată de o perioadă de post de patruzeci de zile și această perioadă nu este altceva decât o pregătire a noastră: inima mea, sufletul mea să devină ca o peșteră din Bethleem, în care Iisus să se nască, să se pogoare în viața mea. Această pregătire culminează cu ajunul Crăciunului...”
58:29 „Deranjează, cred eu, mă gândesc că deranjează faptul că civilizația creștină, creștinismul este cel care conferă valoare demnității persoanei umane în unicitatea ei. Progresismul liberal este cel care tratează lucrurile ca grup: sunt drepturi de grup, nu drepturi individuale, personale, care țin de configurația și specificul fiecăruia în parte.”
…
continue reading
Care dintre cele două mari sărbători ale creștinătății reprezintă darul desăvârșit pe care Dumnezeu îl oferă omenirii: Nașterea Domnului Iisus Hristos sau Învierea Sa? Peștera în care S-a născut Iisus semnifică altceva decât peștera lui Platon? Ce înseamnă a colinda, dincolo de ceea ce se vede și de muzica specifică acestui ritual? Cum era, oare, pruncul Iisus? De unde vin cei trei magi evocați într-unul dintre cele mai misterioase pasaje din Noul Testament, aparținând Evangheliei lui Matei? De ce aduc ei aur, smirnă și tămâie? Care este diferența dintre smirnă și tămâie? Ce se întâmplă în Biserică, din punct de vedere instituțional, cu câteva zile înaintea Nașterii Mântuitorului? Dar în ziua de Crăciun și în perioada imediat următoare? De ce această sărbătoare creștină continuă să-i tulbure pe unii care ar dori s-o înlăture din viața spirituală a omului contemporan? Pe firul temelor deschise în precedentul episod al ediției prilejuite de sărbătoarea Nașterii Domnului, cea de-a doua parte a dialogului dintre Părintele Episcop Ignatie al Hușilor și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu aprofundează semnificațiile iconografice, ritualice și liturgice ale marelui eveniment cu adânci reverberații pentru lumea creștină, din care izvorăsc, sub semnul luminii dumnezeiești, bucuria curată și dragostea nesfârșită față de oameni.
0:00 Părintele Episcop Ignatie al Hușilor | Crăciunul - Partea a doua
9:29 „Însă legat de peștera Mântuitorului, nu numai că este simbolul, ci a devenit un fel de «axis mundi», un centru al Universului, locul în care s-a zămislit tot ceea ce ține de esența, de profunzimea vieții creștine. Sunt foarte mulți Părinți ai Bisericii noastre care recurg și fac referință la faptul că Iisus s-a născut într-o peșteră, smerit...”
22:39 „Pentru cei de dinaintea noastră, pentru înaintașii noștri, a colinda era ceva sacru, nu un motiv de benchetuială, axat pe partea gastronomică. Colindatul avea drept finalitate participarea la Sfânta Liturghie. De fapt, a colinda, nu însemna altceva decât – nu știu dacă cei de dinaintea noastră s-au gândit la aceasta, dar mi-aș permite să fac această corelație – o repetare a procesiunii pe care o făceau creștinii primelor veacuri...”
30:30 „Este foarte interesant acest text al Sfântului Ambrozie, care, de fapt, e un pasaj din comentariul pe care îl face pe marginea Nașterii Mântuitorului în Evanghelia de la Luca. Adică minunăția acestui eveniment – sau profunzimile, sau adâncimea sa – este faptul că Dumnezeu le alege pe cele mai smerite, mai neînsemnate și cărora le dă o valoare extraordinară prin prezența Sa.
39:39 „De ce Dumnezeu consideră că această veste a Nașterii lui Iisus trebuie să fie împărtășită prima dată păstorilor, și nu altor categorii sociale? Sunt două explicații. Una dintre ele este că în literatura de specialitate, în literatura rabinică, păstorii nu se bucurau de un anumit prestigiu, de un anumit respect. Erau neînsemnați, nesemnificațivi și Dumnezeu, așa cum am spus, le alege pe cele care sunt nesemnificative, pentru a le da o valoare extraordinară.”
50:22 „Sărbătoarea Crăciunului presupune, implică un anumit număr de zile de post. Este precedată de o perioadă de post de patruzeci de zile și această perioadă nu este altceva decât o pregătire a noastră: inima mea, sufletul mea să devină ca o peșteră din Bethleem, în care Iisus să se nască, să se pogoare în viața mea. Această pregătire culminează cu ajunul Crăciunului...”
58:29 „Deranjează, cred eu, mă gândesc că deranjează faptul că civilizația creștină, creștinismul este cel care conferă valoare demnității persoanei umane în unicitatea ei. Progresismul liberal este cel care tratează lucrurile ca grup: sunt drepturi de grup, nu drepturi individuale, personale, care țin de configurația și specificul fiecăruia în parte.”
96 episoder